Oameni şi câini

    Pregătisem de ceva timp un post un pic mai lung, pe care am ezitat să-l pun pe blog. Acum m-am hotarât să nu-l mai scriu deloc. Vă spun totuşi că era vorba despre oameni şi câini, pe scurt, erau părerile mele referitoare la relaţia dintre om şi câine. Însă am ajuns la concluzia că vorbele ar fi exprimat prea putin şi prea vag ceea ce aş fi vrut să spun. Aşa că am lăsat doar pozele în speranţa că ele pot comunica un pic mai bine ceea ce aveam de gând să scriu.

 

 

 

Marea ronţăială

     Vine o vârstă când căţeii, pui fiind, au tendinţa să roadă sau să muşte tot ce găsesc. Cam vârsta aceasta o au pufoşii noştri acum. Sigur că au scuze. Le cresc dinţii, îi mănâncă gingiile, este un comportament cât se poate de normal şi în majoritatea cazurilor temporar. Este bine de ştiut că este un comportament care nu trebuie încurajat chiar dacă par, şi chiar sunt simpatici în ceea ce fac. Ne străduim să le dirijăm dorinţa de ronţăială către obiectele pe care le pot ronţăi fără a avea de suferit (puii) şi fără să provoace nici daune. Aşadar căutăm soluţii, improvizăm jucării şi ne amuzăm.

 

 

 

Greu de prins ... în poză

     Puii au aproape şase săptămâni şi i-am separat de mama lor. Au o energie debordantă. Pufi nu mai putea să le facă faţă, cu tot devotamentul ei. Însă se descurcă de minune şi singuri. Sunt momente în care mai scheaună sau mai fac nazuri la mâncare dar le trece repede şi apoi continuă joaca. Până şi să le fac poze devine o provocare. Trebuie pândite cu atenţie rarele momente când sunt cuminţi.

 

 

 

 

Atitudine

     Chow chow este o rasă care se remarcă prin atitudine. Să ştiţi că această atitudine aparte nu vine de la sine. Ea trebuie exersată încă de la cea mai fragedă vârstă. Am reuşit să-i surprind pe puiuţi exersând.

 

 

Floare de iris

Pentru mine este clar. Tocmai am descoperit nişte fani Iris (desigur este vorba despre floare, deocamdată ...)

 

 

 

Hârjoneală, atât cât ne lasă ploaia

     Din păcăte este un sfârşit de săptămână cu vreme mohorâtă. Dar puii ne dau o lecţie. Doar nu vor lăsa un amănunt cum este vremea să le strice cheful de joacă. Aşa că între reprizele de ploaie merg perfect cele de hârjoneală.

 

 

 

Masa şi odihnă

       După atâta activitate apare oboseala, vine firesc masa şi apoi odihna. Mâine începe o nouă săptămână, urmează aniversarea unei luni de viaţă, au rămas nenumărate lucruri nedescoperite încă şi trebuie să fie în formă şi pentru joacă. Aşa că lăsăm pozele să spună povestea.

 

 


 

Ce mare e lumea!

     Şi câte mai sunt de văzut, de mirosit, de gustat ... Unii mai avântaţi, alţii mai precauţi micuţii fac mici expediţii de cercetare. Toţi sunt curioşi şi dornici de descopere lucruri noi. Iarba, florile sau piticul de grădină toate sunt noutăţi ce trebuie neapărat verificate, şi asta fără întârziere.

 

 

 

Au descoperit joaca

     Puilor le mai rămâne un singur lucru de făcut: să se joace. Au nevoie doar de puţină fantezie. Şi deşi sunt încă micuţi încep să inventeze jocuri şi jucării.   Desigur, sub supravegherea atentă a mamei, care câteodată, pare şi ea tentată de joacă.