Simţeam că ni se potriveşte un astfel de câine. Era câinele pe care ni-l doream enorm. Nu era momentul în 2004. Dar dorinţa a rămas. Între timp ne-am mutat lângă Buzău, la părinţii mei. Acum aveam curte. Am început să strângem bani, special pentru chow-chow. Ne tot uitasem pe net la anunţuri. Am hotărât să nu luăm de la pet-shop. Am început să sunăm la cei cu anunţuri şi au apărut surprizele neplăcute: oameni neserioşi, preţuri mai mari decât cele postate, căţei deja vânduţi. După ceva căutări am găsit în sfârşit şi pe cineva de încredere. Era vorba de proprietarul unei canise de lângă Bucureşti.
Am fost până la canisă, am văzut puiuţii. Erau prea mici pentru a putea fi separaţi de mama lor. Aveau doar câteva zile. Am ales o căţeluşă. Am vrut să fie roşcată. A trebuit să-l credem pe cuvânt pe proprietarul canisei în privinţa culorii pe care o va avea puiuţul deoarece puii de chow-chow sunt închişi la culoare când sunt foarte mici, gri închis sau aproape negru. Cu ceva rezerve, am plătit avansul pentru pui. Ai noştrii nu ştiu nici acum cât a costat. Nici nu conta prea tare din moment ce am aşteptat din 2004 până în 2007 pentru un chow.
Când puiuţul a făcut 6 săptămâni l-am adus acasă. Aşa că în august 2007 ni s-a îndeplinit un vis. Am luat-o pe Pufi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu